Extramed

Articole

4373

Stimularea procesului de naștere

De regulă, medicii se gândesc la stimularea procesului de naștere după a 40-cea săptămână de sarcină, după ce evaluează termenul și gradul de pregătire al organismului femeii pentru naștere, dar și starea în care se află colul uterin, care trebuie să fie deja scurtat și înmuiat. Stimularea se aplică dacă trebuie să înceapă nașterea, lipsesc simptomele ce anunță despre acest lucru, sau dacă starea copilului se înrăutățește, începe să îmbătrânească placenta. Dacă în timpul procesului de naștere, colul uterin nu se dilată sau nu se dilată suficient de rapid, contracțiile sunt ineficiente sau, în general, au încetat, de asemenea, medici recurg la stimularea procesului de naștere.

Ce e de făcut dacă nașterea nu începe la termen?

Femeia poate să nu intre în travaliu din diferite motive – acest lucru poate fi determinat de particularitățile sale fiziologice sau patologice. Însă, se poate întâmpla că termenul de sarcină nu a fost calculat corect. În cazul în care medicul curant al femeii gravide este convins că se impune necesitatea de a stimula procesul de naștere, el poate prescrie în acest sens diverse preparate. Cum ar fi, de exemplu,  alge marina laminaria ce dilată colul uterin, gel cu prostaglandină sau Enzaprost. De regulă, aceste preparate sunt administrate prin perfuzie, la fel ca și alt preparat, pe larg răspândit în rândul medicilor pentru stimularea nașterii – ocitocina. Totuși, dacă organismul femeii nu este pregătit pentru naștere, aceste preparate nu vor avea niciun efect în afară decât că vor provoca gravidei dureri abdominale.

Care sunt simptomele ce denotă că este cazul să se aplice stimularea nașterii?

Medicii se orientează după termenul de naștere (40-42 de săptămâni), gradul de maturitate al placentei și starea colului uterin. Este foarte importantă și starea copilului – pentru a se asigura de faptul că bebelușul se simte bine și nu suferă de hipoxie, doctorii prescriu CTG (cardiografia – evaluarea cordului fetal), ecografia doppler (se evaluează fluxul sangvin în vasele uterine și cordon ombilical).

Cum se stabilește necesitatea de stimulare în timpul nașterii?

Doctorul poate decide să aplice stimularea dacă procesul de naștere durează deja câteva ore, iar contracțiile sunt ineficiente, colul uterin nu se dilată sau se dilată lent – 1-2,2 cm într-o oră, dacă contracțiile sunt mai slabe sau, în general, au încetat.

De ce se rupe membrana amniotică intactă?

În mod normal, membrana amniotică (punga amniotică intactă în care se dezvoltă copilul) se rupe de la sine atunci când colul uterin se dilată complet. De asemenea, nașterea poate începe cu ”rupere apelor”, adică – se rupe punga amniotică intactă. Dacă termenul sarcinii este depășit sau procesul de naștere decurge slab și colul uterin nu se dilată suficient, se recurge la ruperea artificială a pungii amniotice intacte ca metodă de stimulare a procesului de naștere. Metoda este eficientă în cazul în care la examinare, medicul constată că colul uterin este dilatat aproape suficient – deseori, aceasta este de ajuns pentru a porni nașterea (mai ales dacă femeia nu este la prima naștere). Dacă colul uterin nu este dilatat suficient, procedura poate fi ineficientă.

Pentru ce se folosește ocitocina?

Ocitocina (hormonul care acționează asupra uterului sporind contractarea acestuia) se folosește în cazul în care procesul de naștere decurge slab sau necoordonat, pentru a provoca sau stimula procesul de naștere, în cazul în care acesta decurge ineficient. Dacă membrana amniotică intactă s-a rupt deja, iar gravida nu are contracții, ocitocina este administrată, în medie, după 4 ore de la scurgerea lichidului amniotic. De asemenea, ocitocina este prescrisă pentru intensificarea procesului de naștere dacă acesta durează deja de câteva ore, iar colul uterin nu se dilată sau se dilată prea încet (mai puțin de 1-1,2 cm într-o oră), de asemenea, în cazul contracțiilor slabe sau lipsă.

Cine decide că se impune stimularea?

Decizia cu privire la necesitatea de a recurge la stimulare îi aparține medicului care va primi nașterea. Dacă termenul sarcinii, într-adevăr este de 42 de săptămâni, cel mai probabil, după ce va fi evaluată starea gravidei și a fătului, femeii i se va propune una dintre metodele de stimulare sus menționate.

Poate fi oare evitată stimularea?

Nu se poate spune în prealabil cum va reacționa organismul gravidei atunci când va demara procesul de naștere. Chiar și în cazul nașterilor ușoare, care decurg absolut firesc, medicii nu dau garanții că gravida se va încadra în categoria celor 85% dintre femei care nasc fără niciun fel de intervenții. În cazul în care femeia naște acasă și apar complicații ce impun stimularea, gravidei i se va recomanda insistent să meargă la maternitate. Există metode de stimulare nemedicamentoase: moașele pot folosi substanțe homeopatice, uleiuri eterice, reflexoterapia, masajul sau impactul asupra punctelor active. De asemenea, o baie caldă poate determina dilatarea colului uterin, în apă femeia se relaxează mai ușor, diminuarea senzațiilor de durere face ca contracțiile să devină mai eficiente.

Ce complicații pot surveni în cazul stimulării procesului de naștere?

Nașterea este în sine un proces fiziologic și hormonal complicat, iar reacția la orice intervenții, inclusiv, la stimulare, este individuală. Hormonul ocitocina, folosit pentru stimularea nașterii, este unul artificial și în comparație cu ocitocina naturală produsă de organism, nu generează secreția propriilor endorfine. Contracțiile devin mult mai dureroase și obositoare. Din cauza contracțiilor puternice și prelungite poate avea de suferit inima fătului care va suferi de insuficiență de oxigen. Dacă femeia și copilul ei nu sunt încă pregătiți pentru naștere, nu a fost stabilit corect termenul sarcinii, toate metodele de stimulare pot fi ineficiente. Și este mare probabilitatea că procesul de naștere se va încheia cu o operație cezariană. 

Discuții