Viusid

Articole

1486

Cât de compatibili sunt animalele de companie şi copiii alergici

Animalele de casă sunt nu doar prietenii pufoşi ai copiilor, ci şi adevăraţi membri ai familiei. Alergia la animale poate deveni o mare problemă, pentru că despărţirea de ele este foarte dureroasă. Mulţi părinţi, în pofida recomandărilor medicilor, nu pot lipsi odoraşul de comunicarea cu pisica sau câinele preferat. Ei consideră că separarea va aduce un prejudiciu mai mare decât boala alergică.

Alergia la blana pisicilor şi a câinilor

Conform unei păreri destul de răspândite, principala cauză a alergiei la pisici și câini este blana lor. Cu cât mai lungă şi mai deasă este aceasta, cu atât mai puternice sunt simptomele. De fapt, acest punct de vedere este doar parțial adevărat. Alergenică, în cazul tuturor animalelor de companie, este proteina care se găsește în saliva, urina şi solzii de piele (mătreaţa). Toate acestea se depun pe blana animalului, pe care el o răspândește în mod activ, alergând prin casă şi alintându-se în braţele stăpânilor.

S-a observat că, chiar dacă pisica și câinele nu mai locuiesc în apartament de mai mulți ani, alergenii lor sunt încă prezenţi, deși în număr mai mic. Blana animalelor de companie se lipeşte cu uşurinţă de haine și încălțăminte și, prin urmare, este transferată în locuri publice, cum ar fi școala. Deosebit în această privinţă este părul de pisică, foarte „lipicios”, de care este cel mai greu să scapi.

Pe lângă propriii alergeni, blana animalelor este capabilă să strângă praful şi polenul copacilor şi ierburilor, provocând acutizarea alergiei şi, respectiv, a polinozei. Saliva uscată a animalelor este transportată cu uşurinţă pe calea aerului şi ajunge în căile respiratorii ale oamenilor.

Alergia la alte animale de casă

Hamsterii și cobaii, șoarecii și gerbilii, precum şi păsărelele sunt deseori cauze ale bolilor alergice, în special ale astmului bronşic. Ameninţarea este reprezentată de un alergen conţinut în urina acestor rozătoare. De regulă, ele trăiesc în colivii în camera de zi sau în camera copilului. Modul de viaţă activ preponderent pe parcursul nopţii al rozătoarelor duce la aceea că excrementele şi aşternutul se amestecă, iar alergenii se împrăştie prin aer. Accesele de sufocare din timpul nopţii sunt condiţionate tocmai de acest factor.

Păsările care trăiesc în apartament pot provoca nu doar dezvoltarea unor boli alergice, ci şi schimbări ireversibile la nivelul plămânilor. Este greu de crezut, dar există chiar şi un tip de alergie la peştii de acvariu. Desigur, alergenii peştişorilor – produsele activităţii lor vitale – rămân în apă şi nu contactează cu aerul. Însă hrana lor, în special răcuşorii uscaţi, dafnii, au proprietatea de a se fărâmiţa şi a se transforma în praf, care se depune pe piele şi ajunge în căile respiratorii, provocând reacţie alergică.   

Există animale hipoalergenice?

Având în vedere că alergenii principali ai animalelor de casă sunt o parte integrantă a lor, specii hipoalergenice nu există. Desigur, animăluţele cu blană scurtă sau fără blană, aşa cum este pisica sfinx, în special dacă sunt îngrijite corect şi spălate regulat, lasă mai puţini alergeni în apartament. Cu toate acestea ele nu sunt absolut inofensive pentru sănătatea copilului alergic, pentru că simptomele bolii se dezvoltă rapid chiar şi în cazul unui contact minim cu animalul sau locul lui permanent de trai.

Conform studiilor efectuate, traiul unui copil în vârstă de până la 1 an împreună cu un animal de casă creşte riscul dezvoltării alergiei la acest animal comparativ cu micuţii care locuiesc în apartamente fără animale.

Alergia la animale – care este riscul?

Alergia la animalele de casă se manifestă, în general, sub formă de simptome respiratorii şi cutanate:

  • Rinită şi conjunctivită alergică (guturai, nas înfundat, strănut repetat, prurit şi lăcrimare);
  • Astm bronşic (tuse cu spută care se rupe greu, probleme de respiraţie şi crize de sufocare);
  • Dermatită (reacţie la muşcături şi zgârieturi – erupţii, prurit al pielii şi edeme).  

Alergia „nu stă pe loc”. În cazul lipsei măsurilor de profilaxie şi a tratamentului corespunzător, ea progresează treptat: se extinde spectrul de sensibilizare (organismul devine mai sensibil la alţi alergeni), boala capătă o evoluţie mai severă şi apar noi simptome. Se ştie cu certitudine că rinita alergică (guturaiul), în cazul contactului permanent cu alergenul vinovat, se transformă treptat. Inflamaţia se extinde asupra mucoasei cavităţilor nazale adiacente, conducând la sinuzită, şi spre urechea medie, dezvoltându-se otita, iar apoi coboară spre bronhii, provocând astmă bronşic.

Alergia la animale poate fi tratată?

Tratamentul alergiei la animalele de companie începe cu acţiuni eliminatorii. Oricât de trist ar suna, dar familia care are un copil cu boli alergice nu trebuie să ia animale de casă. Cu cât mai redus este contactul cu alergenul, cu atât mai mică este probabilitatea acutizărilor şi înrăutăţirii cursului bolii. Un rezultat pozitiv trebuie aşteptat după aproximativ 1 lună, cu condiţia efectuării unei curăţenii regulate şi meticuloase a casei. Aceasta este perioada necesară pentru curăţarea corespunzătoare a încăperilor de blana animalului.

Terapia simptomatică, orientată spre eliminarea manifestărilor alergiei, depinde de gravitatea bolii. De regulă, ea cuprinde preparate antihistaminice în pastile sau sub formă de spray în nas şi picături de ochi. În cazurile mai grave, medicul poate prescrie preparate hormonale (glucocorticosteroide), care luptă cu inflamaţia. Diferitele forme de prezentare (spray-uri nazale, inhalatoare, creme şi unguente) permite folosirea lor pentru tratamentul diferitor simptome ale alergiei. 

Dacă nu putem să ne despărţim de animalul de companie

Cazurile în care despărţirea de animăluţul îndrăgit este pur şi simplu imposibilă nu sunt rare şi cauzele sunt destul de multe: copilul ar fi prea traumatizat de separare, nu avem cui da animăluţul sau el nu recunoaşte alţi stăpâni etc. Pentru a uşura viaţa copilului alergic alături de pisica sau căţelul iubit, trebuie să fiţi gata pentru o muncă zilnică de curăţenie destul de grea. Doar curăţenia meticuloasă şi îngrijirea corespunzătoare a animalului sunt capabile să scadă cantitatea de alergeni periculoşi.

Sfaturile de mai jos vă vor ajuta în acest demers destul de complicat:

  • Nu luaţi noi animale de companie;
  • Nu permiteţi animăluţului să se afle în camera copilului alergic;
  • Spălaţi regulat pisicile şi câinii;
  • Nu permiteţi animalelor să lingă faţa şi mâinile;
  • După contactul cu animalele străine, schimbaţi obligatoriu hainele şi spălaţi-vă pe cap atunci când veniţi acasă;
  • Scoateţi covoarele din încăperile în care trăieşte animăluţul sau curăţaţi-le regulat cu ajutorul aburului;
  • Efectuaţi regulat curăţenia umedă a casei;
  • Păstraţi curat locul de somn al animalului şi jucăriile lui;
  • Folosiţi în casă purificatoare de aer.

Sursa

Discuții